PREFAȚA EDIȚIEI I-a
Am scris aceste pagini în cea mai desăvârșită singurătate. Ele cuprind sensațiunile și cugetările pe cari mi le-a deșteptat mediul naturii, unde n'am trăit decât in mine însumi.
Din aceste note risipite am întocmit o carte.
Aș fi dorit să n’o public.
În timpul nostru, când altruismul omenesc începe să se formuleze într’o nouă evoluțiune socială, a preocupa lumea numai în jurul eului tău individual, mi se pare o vanitate ridiculă, o imoralitate chiar.
Dar aici se ivește o chestiune: dacă lucrarea mea ar fi avut caracterul unei istorii, unei critice, unui roman sau al unei poeme, urmă negreșit să păstreze un obiectivism, așa după cum le-a determinat știința esteticei moderne.
Cartea de față însă are un caracter cu totul intim. Ea este scrisă departe de lume, departe de sgomot, într’un colț de natură liniștit și frumos, unde omul uită totul și caută a se regăsi pe sine.
Și dacă în aceste pagini, cititorul va afla unele din propriile lui sensațiuni și cugetări, aceasta îmi va fi singura iertare de a le fi publicat.
- Traian Demetrescu.
- 15 Septemvrie, 1892.
