Din această cauză, adeseori, sensibilitatea atinge un grad de desvoltare aproape maladiv.
Acei cari privesc totul cu o desăvârșită nepăsare, izbutesc să-și ferească, conștiința și sensibilitatea de multe simțiri cari turbură și fac să sufere. Aceștia poate că traduc mai înțelept visul vieții. A căută să analizezi, să înțelegi, să iubești prea mult lucrurile din natură, sunt poate cauzele cele mai directe ale multora din durerile noastre. 22 Mai. m deschis fereastra și privesc cum plouă. Dealurile, ce se zăresc în depărtare, par învălite într’un zăbranic plumburiu.
îmi place mult ploaia. Ea are o armonie a ei, un cântec particular, care te predispune către gânduri. In nopțile de toamnă s’aseamănă cu o jale, cu un plâns omenesc.
Mă gândesc și fumez necontenit. Țigarea e un tovarăș de singurătate, și fumul ei are o retorică: Totul e fum!...
Marele Tolstoi vorbește rău de țigare și numește obiceiul fumatului o plăcere vițioasă. Vestitele sale articole asupra alcoolului și tutunului au provocat răspunsuri admirabile, cum e de exemplu acela al lui Dumas-fils. Scriitorul rus afirmă că fumatul adoarme conștiința. Ei, da! pentru aceasta iubesc țigarea.
Am simțit totdeauna un fel de recunoștință, de iubire pentru lucrurile cari îmi procură mângâieri.
Rousseau, în Confesiuni, ne spune că îmbrățișâ arborii și plângeâ, când se depărtâ de ei. îi erau mai scumpi decât oamenii, cari l-au făcut să sufere atât de mult.
Este adevărat că abuzul alcoolului poate deveni periculos, dar fumatul nu este un vițiu atât de grozav, pentru a fi imoral, chiar întrebuințat fără măsură. Chimicii ne dovedesc că tutunul conține otravă, dar visătorii afirmă că această otravă e dulce.
Am convenit că adoarme puțin conștiința. Și nu este aceasta
