Această pagină nu a fost verificată
Cu trup înalt și mlădios, subțire, Ca un salcâm crescut abia de-o vară, Ea pare că sosește dintr’o țară Întrevăzută în închipuire...
C’un gest te farmecă de ’nfiorare, Sau de te-atinge cu mătasa rochii, Sau de-o zărești zâmbind, sau de-i vezi ochii, Primejdioși, ca nopțile pe mare ...
O ! glasul ei ! — acorduri de cuvinte — Blajin, duios, ca plânsul unor strune — Eu îl ascult și cred orice mi-ar spune. Cum cred bătrânii ’n cărțile lor sfinte...
Adese-ori mă ceartă, dar știu bine Mai dulce ’n urmă o să mă desmierde; Și sufletu-mi în sufletu-i se pierde, Precum o rază ’n zările senine...
Ce-mi pasă dacă e necredincioasă !... Urască-mă sau uite-mă, tot una ... Ea m’a iubit — păstrându-și totdeauna Virtutea ei să fie ’n veci frumoasă...
