Am cugetat adeseaori că s’ar putea scrie o iuteresantă și frumoasă carte: «Psihologia florilor». Un observator genial și pacient ar descoperi în ele un sistem nervos, o sensibilitate a lor.
Am băgat de seamă că florile de seră au o tristeță discretă, languroasă, ca niște ochi de femei cari au plâns. Să provie aceasta din cauza lipsei de soare, de atmosferă liberă? Sensitivele sunt ca niște inimi cari tremură și sufer, subt atingeri brutale. Floarea trebuie să fie susceptibilă ipnotis-mului, dacă se întoarce mereu după astrul zilei. Zorelele, cari își deschid petalele numai în zori și le închid în timpul soarelui, poate că au o afecțiune misterioasă pentru luceafărul dimineții, căruia numai lui își desfac sânul lor virginal. Nalba de câmp, cu florile ei mari și pembe, cu trupul ei înalt și mlădios, are în timpul serii o paliditate de o finețe morbidă. Se impresioneză ea, așâ cum trebuie să se impresioneze o floare, de acea melancolie vagă pe care o împrăștie amurgul ?
In general, lucrurile mi s’au părut că exprimă dureri și melancolii aproape omenești. Ca și cum aceste corpuri inerte ar avea un suflet. O cruce de biserică veche, înclinată într'o parte, un dulap cu cărți acoperite de praf și de fire de păiajen; un arbore tăiat, zăcând cu crengile întinse pe pământ; frunzele cari se scutură, toamna; o icoană cu zugrăveala ștearsă, atârnată în odaia unei familii de săraci, o casă dărâmată; o candelă de mormânt, neagră de fum ; etc. sunt atâtea lucruri cari au aspectul lor de tristețe particulară, ca și niște figuri omenești.
Heine a concretizat această impresie într'o sensațiune tristă a odoratului: «Lumea are parfumul unor viorele uscate».
Această tristeță nesfârșită, care se exală aproape din toate lucrurile din natură, a desvoltat adânc în mine simțul pietății și al iubirii. Intre lucrurile din natură și inima mea sunt legături atât de profunde, încât nu rareori o frunză căzând, un buchet de flori veștede, m’au făcut să sufer mult.
De sigur, o mare parte din pesimismul unui om provine și din această excesivă sensibilitate față de lucrurile din natură.
