Traian și-a povestit zi cu zi în graiu de lacrimi sărăcaciosul traiu, bogat în neajunsuri și decepții.
Ce s'ar mai putea povesti despre viața poetului ?
Sună prea pretențios și deșert cuvîntul acesta de o „viață" în istoria bietului bohem care și-a consumat cei mai frumoși ani ai scurtei tinereți în para unei lungi și triste presimțiri de moarte, care n'a cerut nimic vieței decît doară beția de iluzii, fiorii unui extaz trecător, farmecul uitării ; — biet visător
„....cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri",
care se simția tot mai aproape, mai aproape de nesimțire și în același timp
„....tot mat departe
De visurile mele..."
Chinul acesta al unei agonii conștiente amintește pe martirul care a gemut sub cerul cald pe care-l visa zadarnic duiosul Tradem, — amintește pe Leopardi, icoana suferinței omenești
.....per cieco
Malor, condotto della vita in forse
Piansi la bella giovanezza e il fiore
De'miei poveri di, che si per tempo
Cadeva ; e spesso all'ore tarde, assiso
Sul conscio letto, dolorosamente
Alla fioeca lucerna poetando
Lamentai co silenzi e con la notte
Il fuggitivo spirto, ed a me stesso
In sul languir cantai funereo canto.
