Această pagină nu a fost verificată
O! dacă graiul ar avea
Cuvinte atâta de sublime
Prin care-amoru-mi ar putea
Nenorocirea să ’și esprine,
Ce ochi în față m’ar privi
Și nu m’ar plânge ’n viata încă,
Ce om nu s’ar milostivi
Să mă trimeață ’n groapa adâncă!
