PEDAGOG ȘI EDUCATOR
„Trebue lucrat cu toate puterile pentru educația poporului nostru, căci o instrucție fără o educație, este adesea mai primejdioasă decât folositoare.”
(Răspuns la Adresa Comisiei Cameril) 18 Decembrie 1934.
PEDAGOGIA unui popor este o știință fără de margini, ea trebuind să se adapteze mereu nevoilor vieții, dar în acelaș timp, este și o mare artă. Regele-Pedagog, este forma cea mai evoluată a unui regim constituțional.
Dacă educația propriu zisă înseamnă trecerea conștientului în subconștient, după definiția lui Gustav Le Bon, sau formarea unui număr cât mai mare de bune deprinderi, apoi aplicarea acestui principiu la viața națională cere întâi de toate un Mare și desăvârșit Pedagog.
A face ca întreaga colectivitate a unei țări să meargă statornic pe drumul unor acțiuni la început dirijate, pen-truca mai târziu să devină o necesitate organică, a forma unui popor mănunchiul bunelor deprinderi care să se evidențieze în gând, în suflet și ’n acțiune, este un proces de transformare totală a conștiințelor, ce nu poate fi
