arcășimea și-a împodobit înaltul Oaspete cu brâul și buzduganul de Mare Vornic, iar pe tânărul Voevod, cu insemnele vechi ale Căpităniei de plai.
Cu lacrimile pe obraz, cel mai bătrân dintre arcași cu părul alb răsfirat pe spate în plete lungi, cu sumanul pe umeri, cu straie albe din strămoși și cu opinca de demult, a ieșit în fața M. Sale dar n’a putut să rostească nici un cuvânt. I-a întins doar buzduganul și cu mâna dreaptă ridicată, părea că-I arată undeva spre turla Voronețului.
Iar M. Sa Regele, cu o necunoscută bucurie și emoție în priviri, i-a strâns mâna bătătorită de muncă, salutând mulțimea cu buzduganul Vorniciei.
Printr’o fericită coincidență era aceiaș zi, când se comemorau 433 ani dela moartea Marelui Voevod al creștinătății.
S’a întins apoi masă mare acolo pe lunca Moldovei și neuitată va rămâne ziua, când Regele Țării și Fiul Său au petrecut delaolaltă cu poporul.
Iubirea cea mare a Suveranului nostru pentru țăran se descoperă și în opera regală de Inaltă ajutorare a păturii de jos. In vreme de nenorociri, când focul, apa sau seceta pustiesc gospodăriile sau ogoarele nădejdii lor, generozitatea Regală se manifestă statornic. Din caseta particulară trimite ajutoare de mare preț, pe care apoi sfetnicii Săi le completează prin măsuri oficiale.
Satul Dioști din Oltenia, distrus de un năpraznic incendiu, a fost reclădit din Inalta dorință a M. Sale, prin
