Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/90

Această pagină nu a fost verificată

vredniciilor de care țărănimea este capabilă în momentele grele prin care soarta ne silește uneori să trecem.

Când vede chipul unui țăran, așa de asemănător cu al străbunilor1 Daci, chipul Majestății Sale Regelui se luminează de o bucurie sinceră și curată. In fața Lui, atâția „Moș Gheorghe" cu chipul ars de soare și mușchi de oțel sub cămașa îțlbă și-au învârtit stângaci pălăria, rostind în grai simplu câte-o nevoie sau răspunzând fără ascunzișuri, unei întrebări.

Atâția din gloata cea mare a poporului au simțit în mâna lor bătătorită, mâna de Rege energică dar prietenească.

— Aman mai strânge și sănătos dă mâna împăratul nostru, ține-L-ar Domnul, spunea la ai săi, un țăran din Ardeal dela Araci, când Vodă i-a cinstit căminul.

— Șapte ani să nu te mai speli pe mâna ceia vericule, că de mare cinste ai avut noroc, răspundea un altul.

In marea iubire ce-o arată țăranului Român, Majes-tatea Sa Regele își concretizează întreaga iubire de țară-

Ce mărețe și de neuitat au fost clipele petrecute în mijlocul voinicilor Arcași din Bucovina, la marile serbări din Bucșoaial

In ziua de 2 Iulie 1937, când M. Sa Regele se întorcea din vizita făcută peste hotare, Bucovina prin arcașii ei, s’a gândit să-L primească și să-L sărbătorească așa cum strămoșii sărbătoriau isbânzile Voevodului Ștefan după vredniciile însemnate cu lăcașuri sfinte.