spre fapte, care, din frageda copilărie, până la adânci bătrânețe, este un tovarăș neprețuit al omului.
Dela copilul mic, cate răsfoește—adesea rupându-le— foile, și pe care iiu-l atrag decât pozele, până la adolescentul purtat de ritmul poeziei, și până la omul matur, care citește ca să-și întărească sufletul, cartea reprezintă întreaga desfășurare a vieții omenești”.
(Ziua. Cârtii — 20 Mai 1933).
„Prăznuirea cărții, care este bine și trebue să fie totdeauna o tradiție sfântă a intelectualității românești, este o prăznuire a gândului și a sufletului întregului nostru neam”.
(Inaugurarea săptămânii cărții — 12 Mai 1935).
,J?rodusul literaturii românești trebue să fie produsul întregului șuflet al neamului Meu.
Iată directiva Mea:
„Dela sufletul scriitorilor la sufletul cititorilor și prin sufletul cititorilor la ridicarea sufletului neamului”.
Iată lozinca, ce de astăzi înainte trebue să conducă scriitorimea”.
(Luna cârtii — 9 Mai 1930).
