îmbogățirea patrimoniului prin tot ce poate creia spiritul românesc, prin ;tot ce poate constitui o mândrie care să treacă dincolo de hotar, constitue un puternic mijloc de afirmare a geniului național.
Iată câteva fragmente din evanghelia culturii românești:
„In sufletul Meu este o dragoste adâncă și o credință desăvârșită, că prin carte, se propagă cultura și că prin cultură se înalță un neam".
(Ziua cS.rtti — 24 Iunie 1938).
„Oamenii sunt trecători, faptele lor chiar sunt trecătoare, dar gândirea lor rămâne veșnic, ca o pecete a timpurilor‘.
(Săptămâna cărții — 12 Mai 1935).
„Eu nu pot concepe că o țară poate să însemneze ceva, ori cât ar fi de mare puterea ei armată, dacă nu-și sporește până la extrem patrimoniul intelectual. Numai prin acest aport adus tezaurului cultural al omenirii, o națiune poate rămâne înscrisă, pentru totdeauna în istoria civilizației".
(Academia Română — 3 Noenxbrie 1931).
,Neamurile dela care au rămas cele mai adânci urme au fost acelea care au excelat pe tărâmul culturii, al civilizației și progresului omenirii".
(Serbările Astrei —- 8 Septembrie 1933).
