Esența chiar a jurământului ostășesc este nobilă, căci ea conține făgăduiala de a rămâne credincios fără șovăire până la suprema jertfă.
Ofițerul, deci, din această clipă nu mai aparține decât Patriei. El are datoria supremă de a fi statornic în slujba acestei singure cauze”.
(Școala pregătitoare de ofițeri — 18 Decembrie 1938).
„Ați înțeles, dorind să deveniți ofițeri, o carieră care a fost totdeauna socotită ca una din cele mai nobile.
In trecut, ea era alcătuită numai din aleșii clanului boeresc; astăzi ea este larg deschisă oricui.
Dar chiar dacă ea nu mai este alcătuită dintr’o nobilime de naștere, ea trebue să constitue o elită a națiunii, o noblețe a sufletului, plină de credință către Țară și Tron”.
(Școala pregătitoare de ofițeri — 18 Decembrie 1938).
