Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/68

Această pagină nu a fost verificată

este mai mult decât orice, temeiul unei etici a cărei profunzime justifică certitudinea victoriei i Noi nu urmărim cuceriri de neamuri, dar ne apărăm brazda sub care avem îngropați străbunii.

Par’că ne vine din adâncuri de veac, ecoul versurilor cu care Mircea își statornicia isbânda:

Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și Neamul

Și de-aceia tot ce mișcă ’n țara asta, râul, ramul

Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman ți-este

Dușmănit vei fi de toate, făr’a prinde chiar de veste.

Dragostea deosebită pe care M. S. Regele o arată statornic armatei, se evidențiază și din frumoasa tradiție de a se găsi în zile de sărbători mereu în mijlocul ostașilor și corpului ofițeresc ca și din înaltul gest de a invita la Palat și a reține la masă pe toți tinerii ofițeri șefi'de promoție din diferitele arme, în ziua fericită când li se așează pe umăr prima tresă de sublocotenent. Sunt clipe mărețe cari se reflectă în adâncurile suflete ostășești, cimentând legătura curată între Comandantul Suprem și acei ce-L reprezintă în fața unităților.

Ce cuvinte frumoase le adresează cu acest prilej Suveranul :

„Spre a fi un ofițer definitiv trebue mai presus de toate să fii cetățean desăvârșit.

Din tot sufletul doresc ca ofițerii Români să fie pildă tuturora, având înaintea ochilor virtuțile ce stau la temelia