Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/66

Această pagină nu a fost verificată

căreia credeam că ne vom odihni dominând împrejurimile, am văzut că se ridică noui creste și plaiuri, spre care ne îmbie puterea interioară a năzuinței.

Viața nu suferă odihna și se răzbună pe acei ce-o prelungesc.

O epocă de popas a unei Națiuni, fie ea cât de scurtă, face să se distanțeze de celelalte. Sforțarea va trebui să se dubleze și descurajarea se profilează în conștiințe.

Deaceea, ca și țăranul care simte că se odihnește când întoarce plugul la capătul răzorului, pentru a-l înfige apoi într’o brazdă nouă, poporul românesc își găsește izvorul de energie în varietatea preocupărilor și acțiunilor constructive.

Primul exemplu îl dă însuși M. Sa Regele Carol al II-lea, neobosit răscolitor de energii și cercetător atent al nevoilor de viață națională, în care pulsează ritmul vieții obștești și năzuințele poporului:

„Spada care se ridică falnică spre cer, să fie semn tuturor acelora cari râvnesc asupra pământului românesc; această spadă va cădea fulgerător, afirmând încă odată tăria și dreptul nostru".

(Desvelirea Monumentului Biruinței la MărMești — 20 Septembrie 1934).

„România nu-și alcătuește o forță armată în scopuri agresive; hotărît nu, dar tot așa de hotărît o întărește, ca să apere, în orice clipă, granițele ei firești și drepturile neamului românesc.