Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/64

Sari la navigare Sari la căutare
Această pagină nu a fost verificată

munca noastră. Nvi producem pentru ceeace este pieritor, ci pentru ceeace rămâne de-apururea. Simbolul veșniciei sunt copiii noștri, iar veșnica noastră este România.

La muncă deci cu Credință pentru Patria noastră scumpă.

Trăiască România veșnică în hotarele ei firești".

Cuvinte de evanghelie, smulse din suflet și dăruite sufletelor.

Iată cum Suveranul ne arată datoria față de Patrie:

„A fost o fatalitate istorică, a fost un fapt contra căruia oricine ar fi putut să lupte, dar care trebuia să se sfârșească prin acea unire a tuturor Românilor.

Dar niciodată această realizare, oricât de naturală ar fi ea, nu și-ar fi avut înțelesul ei înalt, nu ar fi putut să însemne în istoria lumii același lucru, dacă nu ar fi fost clădită pe temelia unor sacrificii de sânge, care au făcut ca această credință să fie vie și care pentru viitor ne impune nouă, generația de astăzi și cea de mâine, datoria neprihănită de a păstra această moștenire neștirbită și din ce în ce mai întărită din punct de vedere al credinței naționale și din punct de vedere al puterii morale'

(Alba India. Desvellrea monumentului lui Horia, Cloșca și Crișan — 14 Octombrie 1937).

Când zicem Rege, înțelegem Țara și veșnicia unității naționale.