Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/63

Această pagină nu a fost verificată

In tranșeele din valea Cașinului ca și la Oituz în timpul grelelor lupte, Prințul Carol înfruntând primejdiile, venea ca o rază de nădejde și încurajare, de multe ori pe neașteptate, controlând hrana trupei, starea echipamentului, dând prețioase îndrumări tactice și ridicând moralul ostașilor din primele linii.

Astăzi, acest măreț Simbol al Unității naționale este așezat ca un talisman al isbânzii în sufletele tuturor Românilor, radiind încrederea și dragostea pentru propășirea Patriei.

Copiii, viitorul Neamului, se pregătesc în spiritul cel nou al doctrinei străjer ești, pe care a dăruit-o generațiilor ce se ridică ca pe o hrană a sufletelor ce trebuesc oțe-lite, asigurând astfel veșnicia unității naționale. Prezentul e clipa care zboară. Viitorul a fost și este pentru M. Sa Regele preocuparea de căpetenie, căci el reprezintă veșnicia.

Pentru această veșnicie Și-a închinat toate puterile și însușirile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.

Ce frumos și cât de strălucit a fixat Majestatea Sa în discursul dela 27 Februarie 1939, dăruire^ unei părți a sbuciumului de fiecare zi, pentru cele ce vor rămâne dincolo de existența noastră:

„Trăim pentru viitor, prin tot ce-a fost bun și sănătos în trecutul nostru. Datorăm urmașilor noștri moștenirea neprihănită a străbunilor. Nu trăim pentru noi și pentru ziua de azi. Noi cei de-acuma suntem pieritori. Veșnică este entitatea națională. Veșnic este progresul Națiunii. Iată scopul. Pentru ea trebue să ne închinăm viața și toată