Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/55

Această pagină nu a fost verificată

creerul și sistemul nervos central al Națiunii Române, cum definește pe Monarh, Charles Maurras.

Ca și Marii Săi înaintași, Suveranul României Și-a înfrățit destinul cu al Țării pe care o simbolizează, simțind vibrațiile năzuințelor obștești din care descifrează și trasează liniile mari ale viitorului.

Nici un alt Rege al pământului n’a trăit mai intens viața autentică a țării sale, ca Marele nostru Suveran.

Aici stă una din marile taine ale strălucitelor realizări cu care Și-a împodobit domnia.

Cine n’a tresărit de o nestăpânită admirație, când L-a văzut copil cu păr de aur, îmbrăcat cu straele de cioban, în cămașă înflorată cu arnici, în opinci țărănești și căciula din străbuni, rezemat în bâta crestată cu migală de mânuța Lui de copil regesc?

Prințul Carol, spune distinsa scriitoare franceză Mi-chelle Deroyer, în lucrarea „Au Pays de Carol II“, este un Prinț autentic Român. Primele Sale gânguriri au fost „Baba" poveștilor vechi și „Ursu". Creșterea ce I s’a dat a fost severă, căci viața pentru Conducătorii de popoare este mai aspră decât a supușilor. In sufletele lor trebuește sădit principiul dreptății prin cunoașterea tuturor greutăților de trai.

Prințul Carol știa din cea mai fragedă vârstă că Patria Sa își durase existența din suferințele trecutului milenar.

Ce mult doria El să fie asemănător cu acei Voevozi apărători ai Crucii și gliei strămoșești: