Pentru tot ceeace așteptăm însă, pentru necunoscutul ce ne preocupă și ne strecoară în suflet o grije permanentă cu nădejdi de mai bine, întrebuințăm cuvântul Destin.
Destinul, spre deosebire de fatalitate, este dinamic.
El cere celor ce-l așteaptă, o cât mai mare încordare, pentru a-l ridica în strălucire și lumină.
Poporul românesc nu și-a așteptat niciodată destinul, cu brațele încrucișate. Zicătorile pline de înțelepciune ale neamului, ne-o dovedesc:
„Ajută-te singur, dacă vrei să te ajute și Dumnezeu" sau:
„Cum îți vei așterne așa vei dormi", sau: „Ca să nu te înneci, trebue să dai din mâini".
Toate acestea sunt principii de viață, scoase din lunga experiență a trecutului; legi care se potrivesc tot așa de bine individului, ca și colectivității naționale.
Recentele evenimente istorice ne stau pildă vie și ne învață că la făurirea acestui destin contribuim cu toții, dela cel mai modest slujitor al Patriei, până la cel cu rosturi și înalte răspunderi de Stat.
Cine ne călăuzește spre culmea de lumină a viitorului?
Care este permanența ce leagă văleaturile și generațiile ce se urmează?
Ce factor determină calea spre acest destin pe care sufletul nostru îl dorește cât mai fericit, cât mai strălucit?
Un frumos răspuns îl găsim în cartea „Enquete sur la Monarchie“ de Maurras prin glasul lui Buffet:
