SCRUTĂTOR DE ORIZONTURI
ÎN vreme de război știm câtă nădejde se pune pe ostașul ce veghează de sus din creasta unui deal sau munte, pentruca mulțimea oștirii să nu fie primejduită de vr’un atac dușman.
Sentinela e ochiu neadormit, gata să descopere orice mișcare dincolo, în lagărul inamic. Se știe deasemenea, că lupta este pe jumătate câștigată, atunci când ai putut să afli gândul celor din față.
Dar în timp de pace?
Mai întâi, cuvântul acesta își justifică doar aparent, înțelesul.
Când nu e stare de război, adică atunci când luptătorii a două tabere nu-și asvârle unii altora moartea prin iureș de gloanțe și obuze, suntem deprinși să credem că viețuim în pace.
Realitatea acestei noțiuni însă, rămâne mereu un ideal depărtat, spre care ne îndeamnă statornic împăratul lumii prin binecuvântarea-i cerească: Pace vouă.
Vremea de pace este în fond, un câmp de luptă mai vajnic decât războiul propriu zis, mai cumplit decât bătălia cu tunuri și celelalte arme omorâtoare.
