Deaceea, STRAJA ȚARII și-a înscris printre obiectivele principale, întoarcerea la portul străbunilor, folosind cămașa de cânepă și portul regional.
............................................................
Cel dintâi Cetățean al Țării este și un mare iubitor și ocrotitor de codru, de munte, de râurile cu torente tumultoase, de rariști luminoase, de toată acea măreție a firii ce înaltă sufletul. Așezarea de basm dela Sinaia cu Peleșul ce-și îngână mereu povestea, cu freamătul codrului ce se destăinuește cui vrea să-l asculte, cu piscurile pleșuve ale Bucegilor, cu florile ce râd din margini de cărări, cu bisericuța veche de lemn adusă din Sihla Zarandului, cu toată armonia de basm a cuibului unde Dinastia noastră și-a petrecut răstimpul de odihnă, toate acestea, dovedesc un înalt gust artistic și o nestăvilită dragoste de natură.
La construcția Palatului Regal, care, așa cum fusese moștenit, nu mai corespundea mândriei României Mari, trebuia să se taie câțiva copaci ce secole dearândul dăruiseră umbră și farmec așezării voevodale.
M. Sa Regele a cerut să rămâie acolo unde sunt. Prea Îi spuneau multe și prea se legau ca o verigă de porțile trecutului. Deaceea se pot vedea astăzi ca niște străjeri ai vremii, ocoliți de cimentul teraselor și dând un farmec deosebit, măreței deschideri a Palatului. Sub acești copaci și-a petrecut copilăria, și prezenta lor e atât de odihnitoare pentru Cel așezat de soartă în scaunul de Rege al României.
