Pagină:Teofil Sidorovici - Carol II - Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie.djvu/29

Această pagină a fost verificată

personal înainte de a lua o hotărîre. Când s’a convins însă, măsura nu menajează pe nimeni.

Prietenii personale, nu poate avea.

Îi sunt prieteni toți acei ce-L înțeleg și-L ajută prin vredniciile și spiritul lor de jertfă închinat binelui obștesc și prin acest unghi le apreciază meritele și-I stimează. Prieteni ai Suveranului pot fi și sfetnicii de sus, ca și orice țăran de jos.

Înalta prețuire a Suveranului e în funcție de ceeace un om poate contribui la ridicarea Neamului. Atât și nimic mai mult.

Nu-I plac acei ce caută să se insinueze, ca și acei cari rămân într’o rezervă dincolo de elementarele obligațiuni fată de problemele interesului obștesc.

Iubește mult sinceritatea oriunde-ar întâlni-o: la copilul cu privirea limpede și naivă, la țăranul cu vorba pe șleau, ori la cei din fruntea treburilor tării.

Nu-L încântă laudele și nu-L impresionează criticile. E omul ce se privește sincer, în oglinda proprie-I conștiințe.

Dintre cei ce-I sunt colaboratori, nimeni nu are dreptul să se prevaleze de favoruri speciale. Suveranul e al țării întregi și în măsură egală, dragostea Lui se reflectă asupra tuturora.

Cine crede că măgulindu-L se apropie de El, se înșeală, căci în fond se depărtează.

Îi plac reuniunile unde veselia este nealterată de protocol, dar Îi displac balurile și dansul.