mai importante. Un Suveran, așa cum este M. S. Regele Carol II, vrea să fie la curent cu literatura, cu arta, știința și technica.
Citește mult și subliniază pasagii mai frumoase ori mai interesante. În timpul audiențelor, sau la reuniunile dela dejun, Suveranul se întreține cu cei de față asupra lucrărilor de seamă recent apărute, recomandându-le uneori ca isvoare de folos în variatele preocupări sociale sau naționale.
De foarte multe ori, atunci când orchestrația tumultoasă a acestui nesfârșit șantier de muncă, al Capitalei, și-a zăgăzuit în liniște cel din urmă ecou, în singurătatea Palatului Regesc, la un biurou pe care dintr’o lampă plouă raze de lumină, o frunte sprijinită de mână își prelungește efortul, pentruca a doua zi o lege nouă să accelereze ritmul vieții naționale, ori un decret să statornicească altă albie treburilor publice.
Înzestrat de Dumnezeu cu o putere de muncă puțin comună, Suveranul României învinge cu ușurință cele mai mari eforturi fizice și intelectuale.
Hotărîrile ce ia sunt adânc chibzuite. Nicio măsură pripită, nici un gest prematur. Carul statului trebue îndrumat pe cărările cele mai bune și cele mai potrivite.
Nu-și precupețește niciodată osteneala. Dimpotrivă, Majestatea Sa simte o adevărată plăcere a efortului, dus uneori peste limitele unei rezistențe fizice.
Dintr’un depărtat colț de țară, un apel al unei autorități, uneori modeste, solicită Înalta-I prezență la o
