odată cu medalia și o regească strângere de mână, a simțit că mâna energică a Suveranului, ardea.
Timp de cinci ore, M. S. Regele, având alături pe Măria Sa Marele Voevod Mihai, a stat la Inaltu-I post, dând tuturora un exemplu cum nu se poate mai strălucit, de abnegația ce trebuie încrustată în sufletul oricărui comandant.
Atunci când I s’a propus, simplificarea ceremoniei pentru a se scurta durata, Majestatea Sa n’a primit.
— In străjerie să se facă totul cu deplină conștiinciozitate căci numai așa vom isbândi, cuvinte pe care stră-jerismul trebue să și le sape pe frontispiciul altarelor, de:
Credință și muncă pentru Țară și Rege!
A doua zi, efortul din ajun determinase o urcare a temperaturii, dar M. S. Regele nu înțelegea totuș să cedeze.
Și astfel, străjerii Țării L-au putut asculta iarăș și L-au putut aclama din toată puterea ființei lor.
Cu un astfel de Comandant Suprem, nu mai poate fi pentru nimeni un secret, măreția la care s’a ajuns în mișcarea străjerească.
