singură: România și Neamul Românesc. Orice mui\că pentru progresul acestei comunități este o binecuvântate a cerului.
(8 Iunie 1937).
„Noi nu suntem o școală searbădă, buchisită în cărți, noi batem puternic în piepturile Românilor adevărați.
Fără ură pentru alții, noi credem în puterea și dreptul de viață ale Românilor, noi credem că tot ceeace au clădit cu atâta râvnă înaintașii noștri este temelia pe care trebue clădit edificiul nou al României viitoare.
Străjerii au scris în crezul lor: PRIMATUL MUNCII, PRIMATUL PROPĂȘIRII NEAMULUI PRIN TOT CEEACE E SĂNĂTOS IN POPORUL NOSTRU.
In sufletul fiecăruia dintre străjerii de azi trebue să se înrădăcineze lozinca, că realizările individuale sunt toate pentru folosul obștesc.
Meritul fiecăruia este un adaos la progresul entității naționale românești.
In aceasta stă puterea noastră morală: INDIVIDUALITATE IN COMUNITATE.
Iată adevăratul naționalism constructiv, iată chezășia progresului nostru, iată visul străjeresc al viitorului.
Munca aceasta a fiecăruia, într'un scop înălțător de folos al entității românești, este cheia de boltă a puterii naționale românești de mâne.
Noi nu facem paradă, noi plămădim suflete și aceste suflete trebuie oțelite într’un crez; acest crez este adevârâtul
