pentru a se orienta. Nu-I face nimeni mai dinainte adnotări sau sublinieri de articole. Regele Țării vrea ca El singur să descopere și să sesizeze pulsul vieții obștești. Citește până și cele mai mici cotidiane ori periodice, căci oriunde în cuprinsul paginilor ieșite proaspăt din rotativă, se poate găsi un gând, o realitate socială, o sugestie.
Presa streină Îl interesează în aceiași măsură ca și presa națională. De-acolo desprinde ca dintr’o vâltoare în care clocotesc năzuințele popoarelor, drumul cel drept, pe care trebuesc îndrumate interesele Patriei.
Ține să fie informat asupra tuturor acțiunilor duse pe plan internațional și analizându-le în lumina ecourilor de presă, știe în ce măsură pot influența viața neamurilor.
Apreciază mult pe mânuitorii de condei ai scrisului zilnic și folosește anumite împrejurări pentru a discuta cu ei atitudini, în legătură cu problemele zilei. Libertatea opiniei este o lege dela care Suveranul nu s’a abătut niciodată. Pretinde însă o desăvârșită bună credință la oricare ziarist și o perfectă obiectivitate în tratarea sau critica diferitelor teme.
— Ziaristica, a spus cândva M. Sa Regele, nu este numai o profesiune, ci mai mult decât atâta, este o misiune, o școală care reflectă atât seriozitatea vieții unui popor cât și năzuințele lui de viitor.
Îl impresionau cu totul neplăcut atacurile pătimașe cu care se umpleau în trecut coloanele unor ziare cu privire la diferite persoane, atacuri ce întreceau anumite limite îngăduite.
