decât un ceremonial sau o formalitate, înseamnă puterea unei credințe, lată dece sforțarea voastră să fie de a trăi acest crez. In ziua în care străjerul s'a legat în fața lui Dumnezeu și a mai marilor săi printr'un legământ, s’a legat nu numai pentru clipele când se adună cuibul, ci pentru întreaga viață, pentru toate împrejurările chiar până dincolo de viață, când se va găsi la câteva palme sub pământ".
(23 Aprilie 1937. Investirea Măriei Sale Marelui Voevod Mibai).
„Străjeria are menirea de a face ca ceeace am învățat, să aplicăm în fiecare zi, după puterile noastre, pentru binele tuturora. Individualismul în străjerie trebue des-voltat sub o formă, alta decât a fost până acum. Nu trebue să știm multe pentru noi, ci pentru toți. Să nu existe gelozie, să se spună că acela știe mai mult sau mai bine, să nu arate nimeni că este mai mare. Trebue desvoltat sentimentul ce s’a cultivat până acum în armată: cama, raderia, strângerea sufletelor laolaltă pentru binele comun.
Toți trebue să fie convinși să ajute pe aproapele cât poate și când poate. Fiecare locuitor, care trăește aici pe pământul românesc, are menirea hărăzită de Dumnezeu pentru binele colectiv. Primul ministru și măturătorul de stradă au aceiaș importanță socială dacă își îndeplinesc cu conștiinciozitate menirea lor, fiecare în spațiul lui. Să știe fiecare că nu poate fi bun român, dacă nu va face, acolo unde este, ceeace trebue să facă, când și
