Românul are atâtea calități, atâtea virtuți și atâtea posibilități care, în nenumărate împrejurări au dormit și care numai prin avântul de neînvins al tinerimii trebuesc aduse la lumină și puse definitiv în slujba patriei.
Străjeria nu este școala de carte, ea este școala vieții pentru un neam întreg.
Străjerul înainte de toate trebue crescut să fie un bun cetățean, un desăvârșit patriot, iubitor de Neam și de Rege, mândru că este Român.
Străjerul trebue să desvolte esența virtuților Românismului și să le pună prin voința și credința sa în slujba României. Aceste generații pe care le creștem cu drag și grijă, trebuesc1 să fie mâne adevărații slujbași și ostași ai Patriei.
Trebue să aibă conștiința, că orice cetățean demn de acest nume, — începând cu Regele, — este toată viața lui un slujbaș și un ostaș al Țării.
Fiecare cetățean este o rotiță din mecanismul Statului, și pentruca întregul organism să fie pe deplin de folos, trebue ca fiecare, la locul unde l-a așezat sparta, să-și facă pe deplin datoria, mânat de un singur gând și călăuzit de un singur suflet, acel al neamului său.
Niciodată — privind acest falnic tineret plin de avânt — nu Mi se pare mai vie, vechea noastră zicătoare: „Apa trece pietrele rămân".
• Voi străjerii sunteți pietrele, voi sunteți temelia nepieritoare pe care voim să clădim o Românie mai bună, o Românie de neclintit în hotarele ei firești.
