CTITOR AL PEDAGOGIEI ROMANEȘTI
EDUCAȚIA este în aceiaș măsură o știință și o artă. Cunoașterea legilor fundamentale ale des-voltării sufletești, pătrunderea temeinică a principiilor de evoluție și de influențare a individului, ca și alegerea mijloacelor cele mai potrivite pentru atingerea scopului educativ, cer din partea unui educator o cât mai cuprinzătoare cultură.
Modul de aplicare însă, ca și dexteritatea de a alege din acest mare depozit al pedagogiei armele sau materialul care să se potrivească vârstei, individualității, mediului ambiant și mai cu seamă să corespundă năzuințelor firești ale vremii, toate acestea cer din partea educatorului o deosebită abilitate, o artă.
Trebue să recunoaștem și s’o mărturisim, că până mai acum cinci ani nu aveam o pedagogie românească.
încercările lăudabile ale unor distinși și emeriți pedagogi, erau sublimate de spiritul tradiționalist al vremii trecute.
Cel care a avut curajul să transpună știința educației depe
