CAPITOLUL I
DICTATURA REGELUI CAROL AL II-LEA ȘI PROFITORII EI
Lovitura de stat și substratul ei
In noaptea de 10 Fevruarie 1938, regele Carol al II-lea a suprimat Constituția din 1923, desființând regimul parlamentar, așa cum funcționase dela 1866, și instaură o dictatură cu caracter personal. Toate puterile în stat au fost concentrate în mâna sa. Decretele regale căpătau, nemijlocit, putere de lege. Ridicarea inamovibilității întregului corp funcționăresc — dar mai ales a magistraturii — asigura omnipotența executivului nu numai asupra aparatului administrativ, dar și asupra puterii judecătorești. Toate drepturile și libertățile publice au fost desființate, iar partidele politice scoase afară din lege. Cenzura fu înăsprită. Starea de asediu, legalizată, deveni regimul de drept al țării.
Instaurarea dictaturii regale marca o cotitură în evoluția României. Se încerca în acest chip soluționarea tuturor problemelor născute din criza manifestată atât pe teren politic cât și social, în ultimii ani ai guvernării Partidului Liberal, între 1933 și 1937.
