La începutul anului 1935, acest partid și-a dat un nou program. O lungă campanie de presă în organele și publicațiile oficiale a anunțat punctul central al acestui program: realizarea „statului țărănesc” în viitoarea guvernare a partidului. Titulatura părea, în adevăr, radicală. „Statul țărănesc” era doar opus celui „plutocratic”, „oligarhic”, „capitalisto-burghez”, etc.
De fapt, întreaga agitație în jurul acestui stat „al viitorului” nu a avut altă menire decât să mascheze cotitura spre dreapta, făcută și în domeniul ideologic, de conducerea partidului.
Care era noua platformă, pe care înțelegea partidul național-țărănesc să se situeze?
In preambulul programului, care-i fixa liniile ideologice, „principiile democrației moderne” așa cum își găseau ele formularea în „Declarațiile drepturilor omului și ale cetățeanului” erau considerate caduce. Democrația libertară și egalitară, definitiv condamnată, constituia o formă de stat învechită, lipsită de orice valoare și devenită cu totul inactuală.
Ce se substituia acestei democrații?
„Democrația pe grupuri”, adică un galimatias reacționar, asemănător formulelor ambigue și confuze ale fascismului care, ascunzându-și fondul anti-democratic și retrograd, sub o formulă fără conținut, nu spunea nimic și nu angaja pe nimeni, putând fi acceptată, în schimb, de orișicine. Cum urmau să fie compuse aceste grupuri, nici preambulul și nici programul n’o spuneau. Se lăsa însă să se înțeleagă că ele urmau să se cristalizeze după profesiuni. Cu alte cuvinte, toată vorbăria ascundea doar o imitație a corporatismului fascist. Mai importantă însă este accentuarea deosebită în acest preambul a ideii că cetățenii au întâiu ’obligații și numai apoi drepturi. Drepturile de care cetățeanul român urma să se bucure în viitorul „stat țărănesc” sunt trecute sub o discretă tăcere, pentru ca, în schimb, să fie pus în evidență, cu toată vigoarea, în ce-i constau prezentele și viitoarele-i obligații…
