baza de massă a partidului național-țărănesc, a dus, în orașe, la pierderea caracterului muncitoresc al multor organizații de ale partidului. Și mica burghezie îl abandonează. A rămas în partid o foarte subțire pătură mic burgheză și o parte din intelectuali, aceștia însă mânați mai mult de tendințe carieriste, decât de idealuri democratice. După 1933 aceste elemente au constituit în mediul orășenesc, elementul de bază al partidului. La țară, țărănimea săracă, cea cu puțin sau fără pământ de loc, și-a pierdut încrederea în partidul național-țărănesc. Burghezia satelor, devine elementul de bază și formează cadrele fundamentale ale organizațiilor. Cu alte cuvinte, în mediul urban și în cel rural, intervine o îngustare evidentă a bazei partidului, o izolare a lui de elementele sociale, cele mai importante ale societății românești.
Din momentul declinului partidului național-țărănesc, începe însă creșterea mișcării extremei drepte în România. O bună parte din massele care urmaseră partidul național-țărănesc se îndreaptă, în cursul anilor 1933—1937, către „Garda de fier”.
Dintre celelalte grupări politice, radical-țărăniștii merită să fie doar amintiți. Rupți dela național-țărăniști, ei nu aveau organizații decât în câteva județe. Se alipiseră acestui partid unele elemente radicale ca tendință, din partidul național-țărănesc, recrutate mai ales din mediile intelectuale. Influența personală a unora dintre conducătorii acestui partid, cu ascendent asupra masselor, parvenise să-i dea în Oltenia și în Basarabia o bază de massă. O mare parte din organizațiile acestui partid se pronunțaseră deschis încă în cursul anilor 1936/37 pentru unirea forțelor antifasciste într’un front popular.
Uniunea Democratică, apărută ca organizație în ultimii doi ai guvernării liberale, avea ca punct central realizarea unei largi coaliții îndreptate împotriva extremei drepte. Ca mișcare legală ea activa în cadrul ideologic al partidului comunist.
