CAPITOLUL III
STRUCTURA POLITICĂ A ROMÂNIEI IN AJUNUL LOVITURII DE STAT
Partidele politice și tăria lor
In România mică dinainte de 1916, viața politică era redusă la manifestările de suprafață ale unei infime minorități. Votul cenzitar excludea muncitorimea și țărănimea dela o activă participare la treburile politice. O activitate de club a celor două partide de guvernământ — conservator și liberal, — care în mod alternativ se succedau la cârma statului, în cadrul unui regim parlamentar fictiv, bazat pe un constituționalism formal și aplicabil doar păturilor guvernante — iată la ce se reducea domeniul în care se desfășurau „acerbele lupte politice” din acea vreme. Țărănimea își spunea cuvântul sub forma răscoalelor. Muncitorimea, după renașterea mișcării în 1905 și, mai ales, după înființarea partidului social-democrat, găsise calea manifestărilor ei în întruniri publice, iar în momentele de ascuțire a conflictelor sociale recurgea și ea la manifestații de stradă, care aveau, nu rare ori, un sfârșit sângeros.
Cele trei colegii în care fuseseră împărțiți alegătorii, erau
