In 48 de ore după biruința mișcării legionare, România va avea o alianță cu Roma și Berlinul, intrând astfel în linia misiunii sale istorice, în linia apărării crucii, a culturii și a civilizației creștine”.
Fondurile hitleriste — așa cum au dovedit-o faptele în Septemvrie 1940 — nu erau investite zadarnic, în achiziționarea de conștiințe legionare…
Totuși, ar fi o superficială concluzie să socotim că orientarea externă a „Gărzii de Fier” era numai rezultatul operei de corupție hitleristă. In linia de politică externă a mișcării legionare se reflecta ceva mai mult.
In momentul în care mișcarea legionară găsea un atât de puternic sprijin în sferele guvernamentale din România, o parte din conducătorii industriei, agriculturii și finanței românești își îndreptau privirile spre Germania. Tocmai în anii 1935—37, legăturile comerciale cu Germania iau o desvoltare necunoscută mai înainte. Exportul României în țările axei a crescut din 1933 până în 1937, dela 26,4% la 38,3%, iar importul dela 34,6% la 44,5%. Astfel, în anul 1932, România exporta în Germania 12,4% din totalul produselor ei trimise peste graniță, iar importul din această țară, în același an, dădea un procent de 27% din total. In primul trimestru al anului 1938, primul procent se ridică la 24%, deci aproape dublu, iar cel de al doilea la 33,2%. In luna Mai 1938, 55% din exportul României se făcea în cel de al III-lea Reich și în Italia.
Cercurile agrare, cași importatorii de lemn și celelalte materii prime, erau satisfăcute de prețurile mari, peste paritatea mondială, pe care le plăteau importatorii germani, tocmai într’un moment în care cumpărăturile făcute de țările occidentale începură să scadă din cauza diferenței în minus între prețul mondial și cel al materiilor prime românești. Apoi, anumite