dice trimiteri de voluntari pe frontul republican. Moța și Marin au murit în Spania. Cadavrele lor au fost aduse în țară.
Guvernul a pus la dispoziția „Gărzii de Fier” întreaga rețea a căilor ferate. Un tren mortuar, special amenajat, a plimbat cele două cadavre dela un capăt la celălalt al țării. Sate întregi au fost scoase de autorități în întâmpinarea celor doi legionari morți. Gările principale au fost transformate în localuri de întrunire publică, la dispoziția conducerii gardiste.
La București formațiunile gardiste au defilat ceasuri întregi pe străzile principale ale orașului. Din ordinul patriarhului Miron Cristea, întreg clerul din București a luat parte la procesiune. Iar pentruca întreaga mascaradă să capete o deosebită semnificație politică, la înmormântare au luat parte oficial miniștrii plenipotențiari ai Italiei, Germaniei, Spaniei naționaliste și un trimis al legației japoneze.
Cea mai absurdă propagandă i-a consacrat de atunci pe legionarii morți în solda generalului Franco, drept „eroi naționali”.
In asemenea condiții, nu-i greu de înțeles cum extrema dreaptă, putând utiliza toate mijloacele propagandistice, având mari resurse financiare, contând pe un larg sprijin din partea guvernului și a aparatului de stat, a fost în stare, prin demagogia ei, să câștige o parte din opinia publică românească.
Dar șirul sprijinitorilor Gărzii de Fier nu-i terminat încă.
In luna Iulie 1938, în urma unor percheziții efectuate de Siguranță în birourile reprezentanților comerciali ale cunoscutei firme germane I. G. Farbenindustrie — la „Romanil” și „Bayer” — a fost descoperită o bogată arhivă. Au fost găsite câteva dosare, cu o serie de chitanțe și copii de scrisori, toate relative la finanțarea presei antisemite și a organizațiilor de extremă dreaptă din România de către centralele de propa-
