campanie, în chestiunea asasinării lui I. G. Duca, întrucât găsindu-se, pe atunci, în conducerea „Gărzii de Fier”, deținea anumite documente, dovadă a tuturor complicităților. Când intenția publicării lor a fost cunoscută, suprimarea hotărîtă mai de mult a fost imediat pusă în aplicare.
Și de astădată autorii materiali ai crimei au fost condamnați la muncă silnică. Dar conducătorii „Gărzii de Fier”, în frunte cu Codreanu, care erau tot ei autorii morali ai odioasei crime și purtau o răspundere egală cu cei zece asasini, n’au fost nici măcar chemați ca informatori sau martori la proces.
La 24 August, în același an, un nou asasinat se încearcă la Galați, împotriva unuia dintre prietenii politici ai lui Stelescu. Victima a scăpat numai grav rănită. Autoritățile sesizate de îndată s’au declarat neputincioase să descopere pe atentatori.
La 3 Martie 1937 s’a încercat asasinarea lui Traian Bratu, rectorul universității din Iași. Trei studenți gardiști l’au pândit pe rector, pe înserate, într’o stradă dosnică și au încercat să-i taie gâtul. Traian Bratu s’a ales cu o rană adâncă la beregată și cu o ureche complet smulsă. Cei bănuiți de a fi comis odioasa crimă au fost arestați. Propriile lor declarații și împrejurările de fapt îi desemnau, fără putință de îndoială, drept asasini. După câteva luni de prevenție, Consiliul de Războiu i-a achitat „din lipsă de dovezi”. Alți vinovați n’au mai fost nici căutați, nici găsiți. Cu toată revolta produsă în opinia publică românească, de felul monstruos în care asasinii plănuiseră suprimarea rectorului ieșan, încercarea de asasinat bestial a rămas nesancționată.
Șirul crimelor și călcărilor de lege organizate de conducătorii „Gărzii de Fier” este mult mai lung. Dar ne putem dispensa să le înșiram pe toate. Din faptele citate reese nu numai caracterul terorist al mișcării legionare, dar mai ales impunitatea care era asigurată lui Corneliu Codreanu și celor-
