teptat, — dată fiind influența „Gărzii de Fier” asupra studențimii — ca acesta să ia, dela început, un caracter legionar. Congresul a avut loc la Tg.-Mureș.
Trenul special, pus la dispoziția studenților din București, a fost oprit în gara Sinaia. Aici, pe peronul unde cu doi ani înainte fostul prim ministru liberal a căzut sub gloanțele asasinilor legionari și pe locul însemnat cu o cruce, studenții congresiști s’au pișat. Placa comemorativă de pe peretele gării, pusă în memoria lui I. G. Duca, a fost murdărită cu excremente. Conducătorii gardiști au ținut cuvântări prin care au atacat în cuvinte scabroase amintirea celui asasinat.
Autoritățile au rămas impasibile. Numai după ce sacrilegiul fusese comis, au intervenit, făcând, după terminarea congresului studențesc, câteva arestări.
Consiliul de Războiu care i-a judecat pe cei arestați i-a condamnat la câte o lună închisoare… pentru „cântece sedițioase”.
Sentința justiției militare nu absolvea numai pe făptași de infamele lor fapte, dar constituia și cea mai autentică încurajare.
Bine înțeles că seria crimelor și fărădelegilor gardiste a continuat, de astădată cu și mai mare intensitate.
La 16 Iulie 1936, la orele 7 seara, unul din foștii aghiotanți ai lui Codreanu, Mihail Stelescu, care a părăsit organizația ca protest împotriva caracterului ei polițist, a fost ucis cu 38 de focuri de revolver și cu trei lovituri de secure. Crima apărea cu atât mai odioasă cu cât fusese săvârșită pe când Stelescu, grav bolnav, era internat în spital. Deci pe când se afla în imposibilitate să se apere. Cei care l-au ucis erau în număr de zece: printre ei și doi studenți în teologie…
Mihail Stelescu care se despărțise de Codreanu cu doi ani în urmă, începuse, puțin timp înainte de a fi ucis, o vie
