Impotriva asasinilor lui I. G. Duca s’a deschis acțiune publică. Procesul a venit spre judecată în fața Consiliului de Războiu din București. Pe banca acuzării au fost aduși Corneliu Codreanu și toți conducătorii legionari. La un moment dat, procesul a luat aparența unei sinistre comedii. Asasinii materiali au fost condamnați la închisoare pe viață. Autorii morali, desemnați astfel de întreaga opinie publică a țării, au fost achitați. Achitarea lui Codreanu s’a transformat la sfârșitul procesului într’un adevărat triumf.
Pentru ca să se dea o satisfacție opiniei publice revoltate, a fost votată încă în cursul lunei Ianuarie 1934 o nouă lege de apărare a statului. Motivarea legii era una singură: combaterea „Gărzii de Fier”, dovedită a fi o organizație teroristă. Prin lege erau strict interzise și pasibile de pedeapsă formarea organizațiunilor paramilitare, purtarea de insigne, părăzi și încolonări, purtarea de uniforme, etc.
Legea apărării statului n’a fost aplicată nici măcar o singură zi împotriva legionarilor. „Garda de Fier” și-a continuat existența într’o stare de semi-legalitate, dar cu deplina știință a guvernului și a Siguranței. După un an, mișcarea legionară a fost autorizată să formeze — și de astădată în mod legal — un partid politic, numit „Totul pentru țară”. Titulatura a fost sugerată, după cum a declarat generalul Zizi Cantacuzino în cursul unui proces, de însuși regele Carol al II-lea.
Partidul legal al „Gărzii de Fier” a început de îndată să funcționeze. Intreaga organizație legionară a ieșit astfel din nou la suprafață, cu formațiunile ei paramilitare, cu steagurile și insignele ei, cu un bine închegat aparat propagandistic.
După un an dela înființarea noului partid, în primăvara lui 1936, au avut loc tulburări studențești. Guvernul liberal a autorizat ținerea unui congres studențesc, deși era de aș-
