Ajutorul politic acordat „Gărzii de Fier” de către aparatul guvernamental a fost de două feluri: 1) i s’a garantat o largă posibilitate de agitație și de propagandă; 2) conducătorii ei s’au bucurat de impunitate pentru toate crimele și încălcările de lege.
Nici mistica religioasă folosită în scopuri propagandistice, nici formulele și parolele demagogic utilizate, nici întreaga aparatură de paradă menită să impresioneze mulțimile, nici chiar fondurile financiare care i-au fost puse la dispoziție, n’ar fi putut creia gardismului și întregii extreme drepte o bază de massă atât de largă, dacă n’ar fi existat o permanentă intervenție a aparatului de stat — în frunte cu regele Carol al II-lea și camarila lui — în sprijinul organizațiilor ei.
Dela 8 Iunie 1930, de când regele Carol a revenit pe tronul României, toate formațiunile ministeriale, care s’au perindat la cârma statului, n’au avut decât o răspundere formală. Regele Carol al II-lea dicta toate actele și măsurile guvernamentale mai însemnate. Acele guverne și acei miniștri care au încercat să se opună deselor inițiative regale, au fost siliți să plece. Mai ales în ultimii ani, guvernanții s’au recrutat numai dintre oamenii politici, cari au renunțat la orice veleități de independență.
De aceea sprijinul acordat „Gărzii de Fier” de către ultimul guvern liberal, ca și complicitatea aparatului de stat în libera desfășurare a agitației și propagandei ei, s’au datorat în bună parte și „bunăvoinței” cu care această organizație era privită de regele Carol al II-lea și camarila lui. O bunăvoință care a îmbrăcat toate formele cu putință.
La 30 Decembrie 1933 I. G. Duca, primul ministru liberal este împușcat de trei membri ai „Gărzii de Fier”. Pretextul asasinatului? S’a răspuns în acest chip actului dizolvării organizației legionare de către guvernul prezidat de I. G. Duca. Asasinatul fusese hotărât și pregătit până în cele mai
