militară, completată cu trei ani înainte, prin care se dovedea, printr’un irefutabil document oficial, că Petrache Lupu fusese scutit de armată, tocmai din cauza debilității mintale. Zădarnice au fost toate. Maglavitul și-a păstrat până la sfârșit toată strălucirea. Numai timpul i-a redus proporțiile, fără să-l poată însă desființa complet.
Să ne întoarcem acum la mișcarea fascistă din România.
Unul dintre ideologii gardiști, ocupându-se de fenomenul Maglavit a ajuns la o sugestivă concluzie. „Maglavitul ne-a dovedit odată pentru totdeauna — scria el cu un an mai târziu — cât suntem de primitivi. Atunci ce avem de făcut? Totul. Căci dacă oamenii au făcut odată sacrificii pentru o viziune neverificabilă, ce nu vor face ei pentru o viziune terestră? Psihoza maglavitului, trebue convertită și exploatată”.
Convertirea s’a făcut. Și exploatată a fost.
Spre deosebire de național-socialismul german și de fascismul italian, care dela început au păstrat oarecare distanță față de religiile și bisericile dominante, „Garda de Fier” și „Liga Cuzistă” au încorporat religia creștină ortodoxă, agitației politice. Nu numai ca fond, dar și ca formă.
Ca formă, prin faptul că toate întrunirile și demonstrațiile gardiste începeau cu o slujbă religioasă, cu servicii divine, iar participarea preoților în odăjdii, era de rigoare.
Caracterul religios al mișcării gardiste a apărut chiar din prima titulatură a organizației. Ea s’a numit „Legiunea Arhangelului Mihail”. In propaganda „Gărzi”, formulele și riturile religioase găseau cea mai largă întrebuințare. De câte ori, de pildă, grupurile de propagandiști ai „Gărzii de Fier”, ajungeau într’un sat, țăranii erau adunați la o slujbă religioasă. Apoi șefii gardiști îi puneau să jure credință „legiunii și căpitanului” cu jurăminte înfricoșătoare. Prezența preoților, care
