trucât între cele relatate mai jos și desvoltarea mișcării fasciste din România, există, totuși, o strânsă legătură.
In vara anului 1935, în plină vacanță și în sezonul mort al jurnalisticei, un gazetar dela un ziar de mare tiraj, a început, în lipsă de subiecte, să brodeze o serie de reportagii pe un obscur fapt petrecut într’un sat din Oltenia.
Ciobanul Petrache Lupu, pe când își păzea oile la marginea satului, a avut o vedenie. I-a apărut Dumnezeu. Acesta l-a îndemnat să predice pacea și iubirea între oameni. Imaginația ziaristului a amplificat vedenia de om bolnav a ciobanului.
Și astfel a luat ființă „minunea dela Maglavit”.
Este încă vie amintirea adevăratei nebunii care a cuprins populația satelor și, în bună parte, chiar a orașelor din România, în vara și toamna anului 1935. Zeci de mii de țărani, din cele mai îndepărtate colțuri ale țării, și mii de orășeni au luat calea Maglavitului, ca să vadă și șă audă pe Petrache Lupu. Clerul a început să speculeze „minunea” și să organizeze adevărate caravane spre „locul sfânt”… Un val de exaltare religioasă s’a întins asupra țării, dela un capăt la celălalt al ei. O exaltare religioasă însă care scotea la iveală tot fondul de superstiții și prejudecăți al țărănimii române.
O presă lipsită de scrupule a început să speculeze isteria colectivă, alimentând-o în fiecare zi cu noui și fantastice „minuni”, întâmplate la Maglavit. Ele erau crezute toate pe cuvânt. Luni întregi, ciobanul Petre Lupu, gângav și cretin, s’a menținut în centrul atenției opiniei publice. Maglavitul obseda toate mințile, furniza subiectul preocupărilor populare, constituia obiectul tuturor conversațiilor.
Câțiva oameni de știință au încercat să lumineze opinia publică. Glasurile lor rămase izolate, au răsunat însă în pustiu. Zadarnic s’a făcut dovada că Petrache Lupu este un sifilitic creditar, în stadiul terțiar, și că vedeniile lui sunt tocmai manifestările bolii. Zadarnic s’a scris că aici își au originea atât gângăveala cât și cretinismul lui. Zadarnic s’a publicat fișa lui
