început a fost condusă de A. C. Cuza, platforma ei politică fiind în permanență aceeași: antisemitismul.
In anul 1927, unele cadre tinere, intelectuale, ale „Ligii cuziste” s’au despărțit de A. C. Cuza. Astfel a luat naștere „Legiunea Arhangelului Mihail” sub conducerea lui Corneliu Codreanu. Noua organizație a ieșit apoi și formal din Ligă. In anul 1929 Legiunea se reorganizează și ia numele definitiv de „Garda de Fier”.
Până în anul 1929, „Liga Apărării Naționale Creștine” era o mișcare slabă și lipsită de reprezentanță parlamentară. Avea doar câteva organizații în unele județe din Moldova. In ce privește „Garda de Fier”, cifrele alegerilor din 1931 arată clar, că atunci forțele ei erau inexistente.
Căror cauze se datorește creșterea rapidă a acestor două organizații și a influenței lor? Ce împrejurări au ușurat pătrunderea propagandei gardiste și cuziste după 1931 în mediile larg populare? Cine le-au sprijinit?
In publicistica românească și, în parte, chiar în cea străină, nu o singură dată s’a afirmat că organizațiile extremei drepte din România nu erau altceva decât doar simple imitații ale formațiunilor similare din centrul Europei. Mișcarea fascistă italiană și cea național-socialistă ar fi fost modele copiate, până la servilă imitație.
Afirmația cuprinde o parte de adevăr. Dar numai o parte. Ceea ce trebue subliniat și scos în evidență, este tocmai faptul că dacă „Liga cuzistă” și „Garda de Fier” ajunseseră să câștige o influență destul de puternică în massele populare românești, acest lucru nu se datora elementelor formale împrumutate de aiurea, ci adaptării lor la mediul autohton. Cămășile colorate, salutul roman, organizarea de trupe para-militare — cu steagurile și cântecele lor — toate acestea n’ar fi putut singure să atragă în sfera de influență a extremei drepte, masse atât de compacte. Cu atât mai puțin asemenea consecințe nu puteau fi rezultatul platformei anti-democratice și, de fapt, anti-naționale, cu care aceste mișcări și-au împodobit ideo-
