De altfel, ar fi greșit să se creadă că între burghezia industrială și marea moșierime existau — înainte și după războiu, sub regimul parlamentar sau sub cel al dictaturii regale — conflicte de interese cu caracter acut. Cu toate că marea proprietate se găsea într’o situație de inferioritate față de marea industrie în ce privește tratamentul, totuși ea găsea posibilitatea unei compensații în felul și conținutul raporturilor ei cu marea massă a țărănimii. Din exploatarea acesteia — exploatare condiționată de politica economică și socială a Statului față de una și de cealaltă — marea proprietate își asigura venituri suficient de mari și sigure, încât solidaritatea și nu dușmănia față de burghezia atotputernică în acest Stat să-i caracterizeze atitudinea.
***
Dictatura regală a fost expresia politică a intereselor vârfurilor industriei grele și a marei proprietăți. Ea a avut deci un substrat economic netăgăduit.
Schimbările intervenite în regimul politic al țării, reflectau momentele care au marcat în ultimul deceniu evoluția economiei românești, atât în domeniul industriei cât și în cel agrar.
Elementului economic urmează însă să-i adăugăm și pe cel de natură socială. Pentrucă, un asemenea element a existat și a jucat un rol de prim ordin.
Anii care au premers instaurării dictaturii regale au cunoscut ascuțirea conflictelor sociale, în special în lumea satelor. După lichidarea crizei agrare și a urmărilor ei, țărănimea a cunoscut în păturile ei fundamentale un proces de radicalizare, iar în sate atmosfera amintea anul 1907. In primăvara anului 1937, se așteptau turburări cu caracter agrar. In adevăr, situația țărănimii nu a făcut decât să se înrăutățească în epoca dintre cele două războaie mondiale. Câteva date suc-
