rege poseda însemnate participații erau strict cartelate, cele mai multe bucurându-se de un regim privilegiat. Beneficiile lor sunt, toate, masive.
Dar în fruntea tuturor întreprinderilor care se bucurau de favoarea și în același timp de exploatarea regală, erau cele înființate de Malaxa. Am văzut în ce condiții au lucrat aceste întreprinderi și care le-au fost câștigurile. Sprijinul regal se lăsa, după cum se vede, foarte bine remunerat…
Cea de-a doua categorie socială, din sânul claselor stăpânitoare ale României, interesată la o schimbare de regim politic, era marea proprietate — vârfurile moșierimii mari.
Marea proprietate era și ea din ce în ce mai dependentă de stat și de politica urmată de el.
In anii premergători loviturii de stat din 11 Fevruarie 1938, statul a intervenit activ în reglementarea prețurilor la cereale prin așa numita „politică de valorificare a grâului”.
In ce consta această „valorificare” și, mai ales, cine erau beneficiarii ei?
Criza agrară mondială, care a însoțit și dublat criza industriala isbucnită în 1929, apărea, în urmările ei, ca o criză de supra-producție. Puterea de cumpărare a masselor, scăzând în întreaga Europă, drept consecință a efectelor produse de șomajul și ruina economică, care au însoțit criza industrială, s’a mărit și mai mult diferența între masivele cantități de grâu aruncate pe piață și acele care, efectiv, puteau intra în consumație. Progresul tehnic realizat de agricultura din U. S. A. și din U. R. S. S., deși în sisteme economice și sociale deosebite, ba chiar antagonice, a contribuit la creșterea productivității muncii și la scoborîrea prețului de cost la cereale. Prețul grâului a suferit, după 1929, scăderi continui pe piața internațională, așa încât grâul american, în special, a putut înlătura cu ușurință pe producătorii români. Caracterul înapoiat
