vedea promovate prin noul său regim. Nu interesele lui în calitate de monarh, ci în acea de mare industriaș. Pentrucă fostul rege al României avea și această ultimă calitate.
Participarea activă a capetelor încoronate în industriile țării în care domneau, este un fenomen deseori întâlnit. De pildă, fostul rege al Spaniei, Alfons al XIII-lea, era un adevărat virtuos în materie. Am putea cita și alte nume, de care istoria timpurilor apropiate este plină.
In România, fostul rege Carol al II-lea nu inova nimica în această materie. Incă din timpul primei domnii constituționale, regele Carol I-iu își asigurase numeroase participații industriale, în primele întreprinderi create de capitalul german la noi. Oamenii politici români l-au atacat de multe ori, acuzându-l de complicitate la spolierea țării, împreună cu emisarii imperialismului german.
Regele Carol al II-lea, îndată după reîntoarcerea sa în țară, și-a îndreptat atenția spre noua industrie metalurgică, deși, mai târziu, n’a disprețuit-o nici pe cea a bunurilor de consumate.
Este greu să se dea cifra exactă a participării regelui Carol al II-lea în industria țării. Dăm lista, așa cum a fost publicată, a întreprinderilor diverse în care el era mare acționar. In unele dintre ele, această participare, — cum este cazul Malaxa, — era 30—35%. O proporție, care se apropie de aceasta, o găsim și la I.A.R., la Astra, în mai slabă măsură la „Reșița" și întreprinderile Aușnit. Patru dintre cele mai mari fabrici de zahăr din țară, au trecut, aproape în întregime, în stăpânirea fostului monarh. Fabrica de bere „Azuga” îi aparținea. La soc. auriferă „Mica”, la „Buhuși”, „Scherg”, la Soc. de Telefoane, deținea importante pachete de acțiuni. Insfârșit una dintre cele cinci mari bănci bucureștene, „Banca de Credit Român” a trecut o însemnată parte din acțiunile ei fostului rege, conducerea întreprinderii fiind schimbată și formată apoi din oamenii camarilei.
Toate — sau aproape toate — industriile în care fostul
