Pe teren politic și social, cerințele mânuitorilor capitalului monopolist au fost realizate, tot atât de complet. Partidele politice au fost desființate, împiedecându-se astfel orice activitate opoziționistă.
Puterea executivă a fost întărită, punându-se în funcțiune un aparat polițienesc care controla toate manifestările vieții publice, ba chiar și a celei particulare.
Organizațiile muncitorești profesionale au fost înlocuite prin bresle controlate de Stat.
Presa a fost transformată în instrument al dictaturii. Asupra întregii țări, dictatura regală a întins vălul tăcerii și al întunericului.
Rezultatele astfel obținute au fost în adevăr strălucite. Strălucite bine înțeles, pentru marele capital monopolist din industria grea. Pilda „Malaxa” este, sperăm, convingătoare. Ne bazăm pe datele oficiale.
Uzinele „Malaxa”, aflate printre cele mai puternice întreprinderi metalurgice din țară, au ajuns la înflorire, tocmai în epoca de după 1932. Producția lor se împărțea astfel: 66% comenzi pentru armament, 32% locomotive, automotoare și frâne și numai 2% lucrări pentru particulari!
Ce beneficii dădeau aceste întreprinderi? Pe baza unui raport al „Băncii Naționale”, s’a constatat că majorările la comenzile Statului variau față de prețul de cost între 236% și 1140%. De pildă, o comanda de armament a cărei valoare de cost era de 182 milioane, a fost facturată și Statul a plătit-o cu 1,6 miliarde de lei. Aceasta revine la un câștig de 910%. Pe lângă aceste date, raportul mai sus pomenit, publicat în ziare în ziua de 20 Fevruarie 1941, conține și alte cifre, care nu fac decât să întărească pe cele reproduse de noi.
Trebue să spunem și un cuvânt asupra intereselor, de astă dată personale, pe care fostul rege Carol al II-lea le
