capitaliste, oportunistă și gara oricând la transacții, mai mult sau mai puțin necurate, atuncea când se intitula „democratică” era silită, de multe ori, să desvălue mașinațiile și combinațiile ocultelor guvernamentale. Nu mai vorbim de presa muncitorească, atunci când ea putea trăi și înfrunta prigoana veșnic abătută asupră-i.
Partidele politice, cu tot caracterul lor oligarhic, nici chiar atunci când purtau titulaturi străine adevăratei lor ființe, nu se puteau sustrage unei presiuni de jos, din partea masselor. O presiune limitată, lipsită de cele mai multe ori de eficacitate. Dar o presiune în stare să le împingă, în anumite împrejurări, la luarea unor atitudini potrivnice minorităților guvernante. Lupta și concurența dintre partide, încercarea de a capta popularitatea în masse, incitau pe conducătorii acestor partide la campanii și demascări care au periclitat nu o singură dată lovituri financiare și combinații industriale de mare anvergură.
Pe de altă parte, organizațiile profesionale muncitorești și funcționărești, liber constituite, (ne gândim în primul rând la sindicate și la asociațiile funcționarilor particulari) desfășurau o activitate menită să înfrâneze exploatarea marelui capital și să întărească conștiința de clasă a salariaților. Peste capul conducerilor reformiste, massele impuneau de multe ori greve și mișcări care treceau chiar dincolo de limitele unor simple revendicări profesionale. E destul să amintim șirul grevelor din anii 1933—1936 sau forma pe care a luat-o greva dela atelierele Grivița, în iarna anului 1933.
Toate aceste fapte și împrejurări, indiferent de caracterul lor și de domeniul în care se manifestau, constituiau grave piedici în calea planurilor industriei grele și a stăpânilor ei. In primul rând, orice control, indiferent de unde venea, trebuia făcut imposibil, iar întreaga viață politică a țării trebuia pusă în perfectă concordanță cu aceste planuri și interese. Orice posibilitate de canalizare, și cu atât mai mult de manifestare a unor curente opoziționiste, trebuia împiedicată. Omnipotența