Și în adevăr, începe o înarmare masivă a cadrelor și formațiunilor paramilitare gardiste.
Aceasta nu era numai un simplu mijloc de a-și teroriza adversarii, dar pe măsură ce conflictul între burghezie și Gardă se accentua, o ciocnire violentă apărea mai mult decât sigură.
Calea aleasă a fost aceea a unei rebeliuni dezlanțuite în momentul în care aparatul represiv al statului era sustras de sub controlul Legiunii. Nu era vorba de o mișcare spontană, ci de una pregătită cu multă vreme înainte.
In această pregătire, în concepția și conducerea rebeliunii dela 21—23 Ianuarie 1941 s’a manifestat însă, în mod evident, structura și caracterul mișcării legionare, precum și totala incapacitate a conducerii ei.
Iată, pe scurt, fazele luate de rebeliune:
Luni 20 Ianuarie, după amiază, au fost demonstrații împotriva destituirii ministrului de interne și a directorului Siguranței. Pretextul îndepărtării acestor doi fruntași legionari a fost că nu luaseră măsuri suficiente de pază cu ocazia asasinării unui ofițer german.
Seara are loc o nouă manifestație, având în frunte pe Trifu și Groza. Iau parte aproximativ 3000 de legionari. Pe lângă cererea de a fi reintegrați cei demiși, se adaugă cererea de demisie a subsecretarului de stat Rioșianu, unul dintre puținii nelegionari din guvern. Aceste demonstrații aveau loc în Capitală. In provincie, demonstrațiile au un caracter pașnic și numai în trei sau patru capitale de județ prefecturile și chesturile sunt ocupate de legionari.
Refuzul predării Prefecturii de Poliție noului titular, în dimineața zilei de 21, este semnalul rebeliunii. Legionarii, în grupe compacte, încep să ocupe, fiind înarmați, cazarma gardienilor, Prefectura, Siguranța, toate localurile de poliție, unele instituții publice, etc. și să se baricadeze în localurile lor din întreaga Capitală. De fapt, legionarii sunt stăpâni pe Capitală. In adevăr, în noaptea de 21 spre 22 Ianuarie încep
