ofițeresc a primit cu ostilitate existența unei a doua forțe armate, sustrasă controlului, și comandei lui, O chestiune de prestigiu, de demnitate profesională și — în bună parte — de interes stătea la baza acestei atitudini. Ofițerimea de profesie voia să păstreze monopolul puterii militare, pe care se credea singură îndreptățită să-l dețină și să-l exercite, pentru ca singură să tragă foloasele acestei situații.
Două erau căile care stăteau deschise ofițerimii: sau să-și subordoneze milițiile extremei-drepte, din chiar momentul înființării lor, participând direct la încadrarea și conducerea lor, sau aceste formațiuni para-militare, născute și crescute dincolo de sfera de influență a armatei, să-i fie ulterior, într’o formă sau alta, încorporate. Primul drum a fost cel urmat de ofițerimea italiană. Cele dintâi fascii, iar mai târziu, după marșul asupra Romei, formațiile militare fasciste s’au bucurat de tot sprijinul marelui stat major italian, iar o parte din ofițerii activi colaborau deschis în aceste organizații para-militare. In Germania, Reichswehrul a urmat cel de al doilea drum. Sângeroasa represiune din noaptea de 30 Iulie 1934, era prima etapă a desființării celei de „a doua armate”, S. A.‑ul condus de Röhm. Evenimentele din Fevruarie 1938 au asigurat, definitiv, monopolul puterii armate regulate.
Sprijinul acordat de ofițerime, în cele două țări, mișcărilor de extremă dreaptă nu se datora numai împrejurării că atât în Italia, cât și în Germania, fascismul și nazismul reprezentau, în mare măsură, o formă directă a dictaturii vârfurilor reacționare ale marii burghezii, dar pentrucă, într’o țară și în cealaltă, extrema dreaptă era purtătoarea de cuvânt a politicei imperialiste și răsboinice a celor mai șovine elemente ale burgheziei. Reichswehrul a sprijinit pe Hitler, pentrucă dictatura totalitară, exercitată de acesta, însemna războiu. Același lucru și în Italia, unde făurirea imperiului nu se putea face decât pe calea armelor.
Cu totul alta era situația în România. Nu numai că aici „Garda” nu se sprijinea pe forțele politice ale burgheziei sau