exercitat adevărate șantaje și s’au extorcat milioane, dar caritatea publică a fost pusă la o largă contribuție, iar dela stat și comună s’au pompat sume masive.
Datele și dările de seamă publicate de către conducerea legionară, asupra activității „Ajutorului legionar” sunt atât de sporadice și incomplete, încât este imposibil să tragi vreo concluzie. In schimb, există un raport al unui expert contabil care era menit să rămână secret, fiind înmânat conducerii Legiunii, asupra gestiunii unuia dintre cele mai puternice și bine organizate centre legionare, acel al Ploeștilor, asupra felului în care funcționa „Ajutorul legionar” în județul Prahova.
„Conducătorii localnici ai Legiunii — spune raportul — și-au însușit sume importante din colectele strânse, fără nici o justificare, pentru scopuri care n’aveau nimic comun cu „Ajutorul”[1].
Incadrate in politica generală desfășurată de mișcarea legionară, încheerile acestui raport nu apar nici inventate, nici exagerate. In lipsa oricărui control, atunci când este vorba de mânuiri de fonduri și materiale, toate suspiciunile sunt întemeiate, cu atât mai mult când era vorba de cadrele legionare.
Tot atât de negativă a fost activitatea guvernării legionare și în ceea ce privește păturile largi ale țărănimii. Cetind presa legionară din timpul acestei guvernări, te surprinde puținul interes arătat de cadrele legionare față de chestiunile și problemele țărănești, deși sub dictatură, mizeria și lipsurile la sate au cunoscut formele cele mai ascuțite. Concentrările prelungite, recolta proastă din anul 1939/40, scum-
- ↑ Raportul lui Bite Stoicescu, întocmit la 9 Octomvrie 1940. Reprodus apoi în presă, după 23 Ianuarie 1941 („Pe marginea prăpastiei”, vol. I, pag. 135-243)
