Punând mâna, prin fraudă, pe pachetele de acțiuni ale acționarilor străini care își aveau domiciliul în țările ocupate din apus, noua societate a devenit deodată stăpâna a două importante societăți petrolifere „Concordia” și „Columbia”. O parte din acțiunile „Astrei Române” a încăput tot pe mâna germanilor. Toate acestea aveau loc până la intrarea României în război! Apoi germanii au început să cumpere tot ce se oferea pe piață, ca acțiuni petrolifere. O presiune deosebită se exercita asupra deținătorilor evrei. Cea mai bine utilată societate pentru comercializarea și exportul țițeiului, Sanielevici, a fost cumpărată de noua societate. In sfârșit, pentru ca pătrunderea germană să fie completă s’a format o societate specială „Rümanien Mineraloel Gesellschaft”, care centraliza în mâna sa totalitatea produselor petrolifere din țară, îndreptându-le spre Germania și țările amice… (Dr. O. Gramsch, director al soc. „Kontinentale Oel Ges.” în „Excelsior”, Iulie 1941).
Participarea capitalului german, în întreaga industrie din România, a crescut în aceste condiții deosebit de repede. Numai în industriile în care o aproximativă cercetare a fost posibilă, acest capital se socotea la patru miliarde de lei. („Excelsior”, 15 Iunie 1941). Tendința lui este să pătrundă cât mai adânc în economia românească.
Punerea sub control german, a unora dintre marile bănci bucureștene, în frunte cu „Banca Comercială” a însemnat o grea lovitură adusă capitalului bancar liberal. Chiar poate mai grea decât pătrunderea în industrie și în marele comerț.
Imperialismul german nu aștepta deci sfârșitul războiului pentruca să se facă simțit, în mod concret, în economia românească. Acest imperialism era ușurat, în penetrația lui, de guvernarea legionară, care livrase țara fără nici o rezervă conducătorilor celui de al III-lea Reich. Patronarea acestei politici de către generalul Antonescu, care reprezenta totuși în această guvernare, interesele burgheziei reacționare, pro-hitleriste, nu schimbă cu nimica constatările noastre. Arată
